Preavizul de concediere. Modul de calcul

Preavizul de concediere este un drept acordat salariaților de art. 75 din Codul muncii și, în același timp, o obligație a angajatorului.

Legea prevede obligația angajatorului de a acorda salariatului concediat pentru unul din motivele de mai jos un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.

Concret, beneficiază de preaviz:

1. Persoanele concediate pe motivul constatării inaptitudinii fizice și/sau psihice, inaptitudine ce nu le permite să își îndeplinească atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat; constatarea se face prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, adica de medicii de medicina muncii;

2. Persoanele concediate pe motiv că nu corespund profesional locului de muncă în care sunt încadrate (cu excepția cazului în care acestea se află în perioada de probă);

3. Persoanele concediate pe motivul desființării locului de muncă pe care îl ocupă;

4. Persoanele concediate în cadrul unei concedieri colective.

Nu beneficiază de preaviz persoanele concediate pe motiv că au săvârșit o abatere disciplinară, ca sancțiune disciplinară, și nici persoanele arestate preventiv sau arestate la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile.

Salariații concediați pentru motivele de mai sus trebuie să beneficieze de 20 de zile lucrătoare integrale de preaviz. Concedierea dispusă cu nerespectarea termenului de preaviz atrage nulitatea absolută a măsurii concedierii și a deciziei de concediere, ce va fi constatată de instanța de judecată.

Pentru corecta determinare a momentului de la care începe să curgă termenul de preaviz și a modului de calcul al celor cel puțin 20 de zile lucrătoare prevăzute de art. 75 din Codul muncii, prezintă o importanță deosebită dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 8 din 20 mai 2024, pronunțată ca urmare a unei sesizări formulate de Avocatul Poporului, sesizare determinată, la rândul său, de practica judiciară neunitară constată ca urmare a unei hotărâri a Curții de Apel Brașov. În cauza care a generat această intervenție, Curtea de Apel Brașov a apreciat că, în calculul termenului de preaviz, trebuie inclusă și ziua în care a fost comunicată notificarea de preaviz, ceea ce conducea, în mod practic, la reducerea termenului legal de preaviz.

Prin Decizia nr. 8/2024, Înalta Curte a statuat în mod obligatoriu că:

”termenul de preaviz începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz şi se împlineşte în ultima zi a termenului.”

În consecință:

• ziua comunicării preavizului nu se ia în calcul;

• ziua 1 a termenului este prima zi lucrătoare următoare zilei în care a fost comunicată notificarea de preaviz;

• ziua (de regulă) 20 este ultima zi a termenului de preaviz;

• încetarea contractului individual de muncă intervine începând cu ziua următoare împlinirii preavizului (ziua 21).

Această dezlegare are o importanță practică majoră, întrucât orice interpretare contrară conduce la acordarea unui preaviz mai scurt decât cel minim prevăzut de lege, cu consecința nulității absolute a concedierii pentru nerespectarea art. 75 din Codul muncii.

Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că, în situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat (spre exemplu, pe motiv că salariatul se află în concediu medical) termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.