Preavizul de concediere este un drept acordat salariaților de art. 75 din Codul muncii și, în același timp, o obligație a angajatorului.
Legea prevede obligația angajatorului de a acorda salariatului concediat pentru unul din motivele de mai jos un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.
Concret, beneficiază de preaviz:
1. Persoanele concediate pe motivul constatării inaptitudinii fizice și/sau psihice, inaptitudine ce nu le permite să își îndeplinească atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat; constatarea se face prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, adica de medicii de medicina muncii;
2. Persoanele concediate pe motiv că nu corespund profesional locului de muncă în care sunt încadrate (cu excepția cazului în care acestea se află în perioada de probă);
3. Persoanele concediate pe motivul desființării locului de muncă pe care îl ocupă;
4. Persoanele concediate în cadrul unei concedieri colective.
Nu beneficiază de preaviz persoanele concediate pe motiv că au săvârșit o abatere disciplinară, ca sancțiune disciplinară, și nici persoanele arestate preventiv sau arestate la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile.
Salariații concediați pentru motivele de mai sus trebuie să beneficieze de 20 de zile lucrătoare integrale de preaviz. Concedierea dispusă cu nerespectarea termenului de preaviz atrage nulitatea absolută a măsurii concedierii și a deciziei de concediere, ce va fi constatată de instanța de judecată.
În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat (spre exemplu, pe motiv că salariatul se află în concediu medical) termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
Comments