top of page

Concediul de odihnă în cazul cumulului de contracte de muncă: cum se calculează indemnizația?

acum 12 minute
2 min de citit

Salariatul care lucrează în temeiul a două contracte de muncă distincte, inclusiv la același angajator, nu poate fi privat de drepturile aferente concediului anual plătit pentru activitatea prestată în baza contractului suplimentar. Prin Hotărârea din 8 octombrie 2026, pronunțată în cauza C-706/23, Școala gimnazială „Mihai Eminescu”, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat situația profesorilor care aveau un contract cu normă întreagă și durată nedeterminată, precum și un contract separat, pe durată determinată, pentru munca plătită cu ora. Decizia clarifică efectele principiului nediscriminării asupra remunerației aferente concediului și asupra indemnizației de hrană, având consecințe și dincolo de sistemul de învățământ.

Problema juridică: două contracte, dar drepturi calculate numai pentru unul

În cauza trimisă de Curtea de Apel Iași, angajații desfășurau activitate didactică atât în executarea contractului de bază, cât și în baza unui al doilea contract, remunerat cu ora. Normele naționale și practica administrativă permiteau calculul indemnizației de concediu exclusiv după contractul de bază, iar indemnizația de hrană nu reflecta activitatea prestată în temeiul celui de-al doilea contract. În esență, instanța europeană trebuia să stabilească dacă acest tratament era compatibil cu dreptul la concediu anual plătit, cu principiul pro rata temporis și cu interdicția discriminării lucrătorilor pe fracțiune de normă ori pe durată determinată.

Soluția CJUE și aplicarea ei în practică

CJUE a statuat că dreptul Uniunii se opune unei reglementări în temeiul căreia remunerația aferentă concediului anual plătit nu ține seama de timpul efectiv lucrat și de veniturile obținute din al doilea contract. În egală măsură, Curtea a constatat incompatibilitatea reglementării și practicii naționale care acordau indemnizația de hrană numai prin raportare la contractul cu normă întreagă și excludeau această indemnizație din calculul remunerației pentru concediu. Soluția nu înseamnă că toate elementele salariale se dublează automat, ci că drepturile trebuie determinate în funcție de activitatea și veniturile relevante pentru fiecare raport contractual, fără discriminarea nejustificată a lucrătorilor cu fracțiune de normă.


Hotărârea poate fi invocată în litigii privind diferențele bănești aferente concediului de odihnă, mai ales atunci când un angajator ignoră complet veniturile rezultate dintr-un contract suplimentar. Evaluarea dreptului concret presupune însă verificarea perioadei de referință, a naturii prestațiilor salariale, a contractelor efectiv încheiate și a normelor naționale aplicabile. Instanța națională va stabili sumele datorate prin aplicarea dreptului intern într-o interpretare compatibilă cu decizia CJUE.

 
 
 

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comentarii


bottom of page