Deschiderea procedurii insolvenței nu determină, în mod automat, încetarea contractelor comerciale încheiate de societatea debitoare. Dimpotrivă, Legea nr. 85/2014 instituie regula menținerii contractelor în derulare, dar recunoaște administratorului judiciar posibilitatea denunțării anumitor contracte și, cu acordul cocontractanților, a modificării clauzelor acestora. Aplicarea acestor dispoziții poate genera conflicte importante atunci când menținerea contractului presupune pierderi pentru societatea insolventă sau când partenerii comerciali sunt obligați să continue executarea unor prestații fără a fi recuperat creanțele anterioare.
1. Deschiderea procedurii insolvenței nu determină încetarea automată a contractelor
Potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii insolvenței.
Această regulă reprezintă una dintre derogările importante de la principiile dreptului comun în materia executării contractelor.
Rațiunea sa constă în protejarea posibilității de continuare a activității debitorului și în conservarea valorii economice a întreprinderii.
Dacă deschiderea procedurii insolvenței ar determina încetarea automată a tuturor raporturilor contractuale, continuarea activității societății ar putea deveni imposibilă, chiar și în situațiile în care reorganizarea acesteia ar fi viabilă.
În consecință, simpla existență a procedurii nu constituie un motiv suficient pentru desființarea contractelor în derulare.
Legea prevede expres că anumite clauze contractuale care condiționează încetarea contractului, modificarea sa în detrimentul debitorului sau exigibilitatea anticipată a obligațiilor de deschiderea insolvenței sunt considerate nescrise.
Această soluție limitează libertatea contractuală în considerarea obiectivului special al procedurii insolvenței.
Totuși, protecția nu este nelimitată. Legea prevede excepții pentru anumite contracte, inclusiv contractele financiare calificate, și reglementează mecanisme distincte prin care raporturile contractuale pot înceta.
2. Administratorul judiciar poate denunța anumite contracte
Art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 conferă administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar posibilitatea de a denunța contractele în derulare, în condițiile și limitele stabilite de lege.
Acest drept poate fi exercitat, în principal, în scopul maximizării valorii averii debitorului.
Legea stabilește un termen de trei luni de la data deschiderii procedurii pentru exercitarea acestei prerogative și condiționează aplicarea ei de împrejurarea că respectivele contracte nu au fost executate integral ori substanțial de toate părțile implicate.
Prin urmare, nu orice raport contractual poate fi denunțat în mod discreționar.
Este necesară verificarea naturii contractului, a stadiului executării obligațiilor și a condițiilor prevăzute de lege.
Dreptul administratorului judiciar de a denunța contractul trebuie diferențiat de dreptul cocontractantului de a solicita încetarea raportului contractual.
Acesta din urmă nu beneficiază, prin simplul fapt al insolvenței debitorului, de un drept simetric și necondiționat de denunțare.
În schimb, art. 123 stabilește un mecanism prin care cocontractantul poate solicita administratorului judiciar să se pronunțe asupra denunțării contractului.
3. Ce se întâmplă dacă partenerul comercial solicită denunțarea contractului?
Art. 123 alin. (1) prevede că partenerul contractual poate transmite administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, în primele trei luni de la deschiderea procedurii, o notificare prin care îi solicită să denunțe contractul.
Practicianul în insolvență trebuie să răspundă în termen de 30 de zile de la primirea notificării.
Lipsa unui răspuns în acest termen produce un efect juridic expres prevăzut de lege: contractul este considerat denunțat.
Această soluție urmărește să împiedice menținerea pentru o perioadă nedeterminată a incertitudinii privind continuarea raportului contractual.
Dacă administratorul judiciar optează pentru menținerea contractului, acesta trebuie executat în condițiile legii.
De asemenea, potrivit art. 123 alin. (3), ulterior menținerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea pentru culpa debitorului, cererea urmând să fie soluționată de judecătorul-sindic.
Prin urmare, menținerea contractului ca efect al deschiderii insolvenței nu înseamnă că debitorul este exonerat de obligația de a executa prestațiile asumate.
4. Poate administratorul judiciar să majoreze unilateral prețul unui contract?
Aceasta este una dintre problemele cu cel mai important impact practic.
Art. 123 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 prevede posibilitatea modificării clauzelor contractelor încheiate de debitor, pe parcursul perioadei de observație, cu acordul cocontractanților, în scopul asigurării echivalenței viitoarelor prestații.
Textul permite adaptarea contractelor la noile condiții economice, însă condiționează modificarea de existența acordului părților.
Prin urmare, administratorul judiciar nu poate invoca exclusiv art. 123 alin. (5) pentru a impune unilateral majorarea prețului unui contract.
Dacă partenerul contractual nu acceptă modificarea propusă, trebuie analizată posibilitatea denunțării contractului în condițiile alin. (1) sau utilizarea altor mecanisme juridice aplicabile.
Distinct, art. 123 alin. (5) prevede că cererile întemeiate pe art. 1.271 din Codul civil, referitor la impreviziune, sunt soluționate de judecătorul-sindic.
Prin urmare, negocierea modificării prețului și adaptarea judiciară a contractului reprezintă mecanisme juridice diferite.
În cadrul procedurii de insolvență, dificultățile financiare ale debitorului nu conduc automat la posibilitatea modificării oricărei obligații contractuale.
5. Contractele cu preț fix și creșterea costurilor de executare
Problema devine deosebit de relevantă în cazul contractelor cu executare succesivă, în care prețul a fost stabilit pentru o perioadă mai lungă.
Un exemplu îl reprezintă contractele de furnizare a energiei electrice.
În astfel de contracte, furnizorul poate fi obligat să livreze energie la un preț contractual fix, în timp ce costurile sale de achiziție pot varia considerabil.
Dacă furnizorul intră în insolvență, menținerea contractelor la prețurile inițiale poate genera pierderi suplimentare și poate afecta perspectivele reorganizării.
O asemenea situație poate justifica examinarea posibilității de modificare a contractelor sau de denunțare a acestora.
Totuși, simpla existență a unor pierderi nu determină automat majorarea prețurilor.
În cazul contractelor de furnizare a energiei electrice trebuie avut în vedere, pe lângă Legea nr. 85/2014, și cadrul normativ special aplicabil sectorului energetic, inclusiv drepturile clienților și obligațiile furnizorilor.
Mai mult, regimul aplicabil unui contract încheiat cu un client casnic poate fi diferit de cel incident unui contract comercial negociat cu un client noncasnic.
În consecință, legalitatea modificării ori denunțării unui contract trebuie examinată în raport cu natura acestuia, reglementările sectoriale și dispozițiile speciale ale procedurii insolvenței.
6. Insolvența furnizorului și insolvența clientului sunt situații juridice diferite
O distincție esențială este aceea dintre situația în care societatea insolventă are calitatea de furnizor și cea în care are calitatea de beneficiar al bunurilor sau serviciilor.
În primul caz, societatea debitoare poate avea obligația de a continua furnizarea unor bunuri sau servicii în condițiile contractuale existente, sub rezerva mecanismelor de modificare ori denunțare prevăzute de lege.
În al doilea caz, problema privește dreptul partenerului comercial de a continua sau suspenda furnizarea către un beneficiar aflat în insolvență.
Această a doua situație poate implica aplicarea art. 77 din Legea nr. 85/2014, în cazul anumitor servicii de utilități.
Cele două ipoteze nu trebuie confundate, deoarece presupun obligații și mecanisme juridice diferite.
7. Furnizorii de utilități pot întrerupe serviciile către o societate insolventă?
Art. 77 din Legea nr. 85/2014 instituie un regim special privind furnizarea unor servicii esențiale, precum energia electrică, gazele naturale, apa și serviciile telefonice.
În condițiile prevăzute de lege, furnizorii acestor servicii nu pot refuza, modifica sau întrerupe furnizarea către debitor pe parcursul perioadei de observație și al reorganizării.
Textul legal condiționează însă aplicarea acestei protecții de existența calității de consumator captiv, potrivit legii.
Această condiție este importantă și nu poate fi ignorată în analiza raporturilor comerciale.
Nu orice societate aflată în insolvență beneficiază automat de protecția art. 77 în relația cu orice furnizor.
De asemenea, protecția legală nu presupune furnizarea gratuită a serviciilor.
Art. 77 alin. (2) stabilește obligația debitorului de a achita contravaloarea serviciilor furnizate după deschiderea procedurii, prevăzând un termen de plată de 90 de zile.
În cazul în care obligațiile aferente serviciilor curente nu sunt achitate în termenul legal, art. 77 alin. (4) permite furnizorului să întrerupă furnizarea.
Prin urmare, reglementarea urmărește să asigure continuitatea activității debitorului, dar nu înlătură obligația de plată pentru prestațiile executate după deschiderea insolvenței.
8. Ce se întâmplă cu datoriile anterioare deschiderii procedurii?
În cazul contractelor cu executare succesivă, trebuie diferențiate creanțele născute anterior deschiderii procedurii de cele născute ulterior.
Această distincție are consecințe directe asupra modalității de recuperare a sumelor datorate.
Creanțele anterioare sunt, în principiu, supuse procedurii de verificare și înscriere la masa credală, în condițiile și termenele stabilite de Legea nr. 85/2014.
În schimb, potrivit art. 102 alin. (6), creanțele născute după deschiderea procedurii, în perioada de observație sau reorganizare, trebuie plătite potrivit documentelor din care rezultă, fără a fi necesară înscrierea inițială la masa credală.
În cazul contractelor cu plăți periodice, art. 123 alin. (9) prevede expres că menținerea contractului nu obligă administratorul judiciar să achite restanțele aferente perioadelor anterioare deschiderii procedurii.
Aceasta nu înseamnă că datoriile anterioare sunt șterse.
Ele urmează regimul juridic al creanțelor anterioare, inclusiv regulile privind înscrierea și distribuirea sumelor în cadrul procedurii.
În același timp, neachitarea creanțelor curente poate avea consecințe distincte, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea continuării raporturilor contractuale sau, în condițiile legii, trecerea la faliment.
9. Poate partenerul contractual solicita despăgubiri pentru denunțarea contractului?
Art. 123 alin. (4) reglementează expres posibilitatea formulării unei acțiuni în despăgubiri de către cocontractant în cazul denunțării contractului.
Cererea se soluționează de judecătorul-sindic.
Existența acestei posibilități este importantă deoarece denunțarea unui contract în procedura insolvenței poate produce prejudicii considerabile partenerului comercial.
Spre exemplu, un beneficiar poate fi nevoit să achiziționeze bunurile sau serviciile de la un alt furnizor, în condiții economice mai dezavantajoase.
Totuși, existența dreptului de a formula o acțiune nu echivalează cu recunoașterea automată a oricărei despăgubiri pretinse.
Cocontractantul trebuie să justifice îndeplinirea condițiilor răspunderii, existența prejudiciului și întinderea acestuia, în raport cu dispozițiile legale aplicabile.
În plus, drepturile rezultate din admiterea acțiunii în despăgubiri beneficiază de tratamentul prevăzut de legea insolvenței, nefiind asimilabile automat unor creanțe curente care trebuie achitate integral și imediat.
Astfel, posibilitatea obținerii unei hotărâri favorabile trebuie diferențiată de perspectivele efective de recuperare a sumelor.
10. Implicații practice pentru societățile comerciale
Pentru companiile care au raporturi contractuale cu parteneri aflați în insolvență, deschiderea procedurii impune reevaluarea modului de executare a contractelor.
Un prim aspect privește verificarea situației creanțelor anterioare și respectarea termenelor procedurale de înscriere la masa credală.
Un al doilea aspect este identificarea contractelor în derulare și evaluarea riscului denunțării acestora de către administratorul judiciar.
De asemenea, trebuie analizat dacă menținerea contractului presupune executarea unor prestații viitoare, în ce condiții acestea vor fi remunerate și ce remedii sunt disponibile în cazul neexecutării obligațiilor curente.
În contractele încheiate cu societăți aflate într-o situație financiară dificilă, prezintă relevanță și clauzele privind garanțiile, termenele de plată, mecanismele de ajustare a prețurilor și riscurile contractuale.
Totuși, aceste clauze trebuie redactate și aplicate cu respectarea normelor imperative ale Legii nr. 85/2014.
În special, o clauză care permite încetarea automată a contractului pentru simplul motiv al deschiderii insolvenței nu poate fi tratată ca producând efecte juridice doar pentru că a fost acceptată de ambele părți la momentul încheierii contractului.
Concluzie
Deschiderea procedurii insolvenței modifică substanțial cadrul juridic în care sunt executate contractele comerciale, fără a determina însă încetarea lor automată.
Regula menținerii contractelor protejează continuitatea activității debitorului, dar este însoțită de mecanisme care permit denunțarea unor contracte, adaptarea lor prin acordul părților și, în anumite condiții, solicitarea rezilierii pentru neexecutare.
Principala distincție trebuie făcută între dreptul de a propune modificarea contractului și dreptul de a-l denunța.
Art. 123 alin. (5) nu conferă administratorului judiciar o prerogativă generală de modificare unilaterală a prețurilor, în timp ce denunțarea contractelor poate interveni numai cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Pentru partenerii comerciali, insolvența presupune necesitatea unei analize separate a obligațiilor anterioare, a prestațiilor curente și a remediilor contractuale disponibile.
În această materie, protejarea intereselor creditorilor și continuarea activității debitorului trebuie conciliată cu principiul executării obligațiilor contractuale și cu drepturile legitime ale cocontractanților.
Comments